Nu am mai scris de mult pe blog, din varii motive:
1. nu am mai avut ce sa zic
2.nu am mai avut timp
3. am simtit ca scriu cam aiurea ca nu citeste aproape nimeni.Am realizat mai tarziu ca asta e o prostie pt ca tot timpul aproape am scris mai mult pt mine..selfish me!!!
E dureros sa stii ca nu ai ce sa spui si nici cui...mai ales atunci cand ai avea de fapt multe de spus ,dar ceva te impiedica sa faci asta. De unde si de cand se trag toate astea??? Ei bine de cand ACASA a inceput sa se rezume la familie si prieteni ffff apropiati. Sa zicem ca a sta departe de mediul tau zilnic pt o perioada mai indelungata te face sa vezi altfel lucrurile.Pt mine a inseamnat sa imi dau seama ce e cu adevarat important pt mine si mai ales cine, sa-mi schimb sistemul de valori, sa am o alta viziune asupra lumii si sa vad si pt cine sunt eu importanta. Probabil o sa-mi primesc multe injurii legate de faptul ca experienta asta pot sa zic ca m-a schimbat si ca poate am sa ma comport altfel. Si eu am facut asta la randul meu..zicand:"Uite ma si pe asta a fost plecat x luni si acum nu mai stie cine a fost!". Adevarul e ca te schimba....ca te face altfel si ca nu ai cum sa te opui. Asa ca imi cer scuze anticipat celor care o sa fie deranjati de ... atitudinea mea, daca v-a fi vreo schimbare care sa deranjeze...sau pur si simplu o schimbare.
Si cu toate dezamagirea asta care cateodata ma gatuie....am asteptat sa ajung acasa de sarbatori cum nu se poate mai mult. Uitasem cum e sa ai emotii pt un lucru...uitasem cum e sa faci surprize si sa te pregatesti pt ele vreo o luna si jumate..uitasem cum e sa ii iei pe cei dragi in brate si sa simti ca o bucurie mai mare de atat nu poate sa-ti inunde sufletul. Mi-am reamintit acum. Probabil de-asta mi s-a parut si drumul atat de lung...nu ca nu as fi facut o zi pana la Bucuresti si 2 pana la Braila! S-a meritat oricum sa fac drumul asta lung pt ca am vazut Viena...care e superba...acolo am intrat in spiritul Craciunului si m-am simtit cel mai norocos om de pe pamant...apropo de asta: mi-am gasit castelul care e primaria Vienei...acu tre sa-mi gasesc si printzul...:P.Am mai invatat ca orice e posibil...daca eu am putut sa plutesc deasupra norilor. ( era cu avionul dar nu conteaza...lumea era a mea si orizontul il puteam atinge cu mana).
Incerc sa inchei articolul asta inclinindu-ma in fata oamenilor care stiu sa aprecieze prietenia si iubirea de toate tipurile,in fata oamenilor care stiu sa faca sacrificii pt cei dragi si in fata oamenilor care nu uita sa zica si sa demonstreze ceea ce simt. A ajunge ACASA pt mine a insemnat tot drumul asta atat de lung....dar acum am un loc AL MEU f comfortabil si stabil.
1. nu am mai avut ce sa zic
2.nu am mai avut timp
3. am simtit ca scriu cam aiurea ca nu citeste aproape nimeni.Am realizat mai tarziu ca asta e o prostie pt ca tot timpul aproape am scris mai mult pt mine..selfish me!!!
E dureros sa stii ca nu ai ce sa spui si nici cui...mai ales atunci cand ai avea de fapt multe de spus ,dar ceva te impiedica sa faci asta. De unde si de cand se trag toate astea??? Ei bine de cand ACASA a inceput sa se rezume la familie si prieteni ffff apropiati. Sa zicem ca a sta departe de mediul tau zilnic pt o perioada mai indelungata te face sa vezi altfel lucrurile.Pt mine a inseamnat sa imi dau seama ce e cu adevarat important pt mine si mai ales cine, sa-mi schimb sistemul de valori, sa am o alta viziune asupra lumii si sa vad si pt cine sunt eu importanta. Probabil o sa-mi primesc multe injurii legate de faptul ca experienta asta pot sa zic ca m-a schimbat si ca poate am sa ma comport altfel. Si eu am facut asta la randul meu..zicand:"Uite ma si pe asta a fost plecat x luni si acum nu mai stie cine a fost!". Adevarul e ca te schimba....ca te face altfel si ca nu ai cum sa te opui. Asa ca imi cer scuze anticipat celor care o sa fie deranjati de ... atitudinea mea, daca v-a fi vreo schimbare care sa deranjeze...sau pur si simplu o schimbare.
Si cu toate dezamagirea asta care cateodata ma gatuie....am asteptat sa ajung acasa de sarbatori cum nu se poate mai mult. Uitasem cum e sa ai emotii pt un lucru...uitasem cum e sa faci surprize si sa te pregatesti pt ele vreo o luna si jumate..uitasem cum e sa ii iei pe cei dragi in brate si sa simti ca o bucurie mai mare de atat nu poate sa-ti inunde sufletul. Mi-am reamintit acum. Probabil de-asta mi s-a parut si drumul atat de lung...nu ca nu as fi facut o zi pana la Bucuresti si 2 pana la Braila! S-a meritat oricum sa fac drumul asta lung pt ca am vazut Viena...care e superba...acolo am intrat in spiritul Craciunului si m-am simtit cel mai norocos om de pe pamant...apropo de asta: mi-am gasit castelul care e primaria Vienei...acu tre sa-mi gasesc si printzul...:P.Am mai invatat ca orice e posibil...daca eu am putut sa plutesc deasupra norilor. ( era cu avionul dar nu conteaza...lumea era a mea si orizontul il puteam atinge cu mana).
Incerc sa inchei articolul asta inclinindu-ma in fata oamenilor care stiu sa aprecieze prietenia si iubirea de toate tipurile,in fata oamenilor care stiu sa faca sacrificii pt cei dragi si in fata oamenilor care nu uita sa zica si sa demonstreze ceea ce simt. A ajunge ACASA pt mine a insemnat tot drumul asta atat de lung....dar acum am un loc AL MEU f comfortabil si stabil.
